Uneori discutiile neptorivite sunt ca un virus de care nu putem sa scapam si nici nu dam semne ca ne-am dori asta vreun moment.

Ne este greu sa pastram pentru noi o parere sau o discutie si cu riscul de a isca alte discutii tot spunem mai departe. Cred ca la mijloc exista o placere sadica greu de explicat. De ce sa nu afle si X si Y?

Ar fi o lume mult prea frumoasa daca oamenii nu ar participa la un telefon fara fir numit barfa. Pe ce teme s-ar mai chicoti sau pe cine vom acuza/barfi reusind astfel sa si presupunem fara sa stim?

E mult mai simplu sa aratam cu degetul si sa spunem tuturor. E mult mai comod.

Asta e firea omului si trebuie sa acceptam asta.

Este greu sau usor sa spunem in fata unei persoane  ceea ce credem si sa ne rezumam la asta? Sau e mult mai interesant sa discutam pe seama lui/ei…in lipsa?

Dupa ce am scris randurile de mai sus mi-am dat seama ca doar visez la o lume perfecta.

P.S Nu are legatura cu mine personal. E doar ceva ce observ si atat.