Author Archives: livia

Cumparaturile online: prea multe fotografii scad vanzarile?

Obisnuiesc sa fac cumparaturi online destul de des. Este o varianta mult mai comoda din toate punctele de vedere.

Te-ai intrebat vreodata ce anume te determina sa cumperi un produs si nu altul?

Bineinteles ca exista o multitudine de factori care ne influenteaza decizia. M-a interesat in ultima perioada impactul pe care il are numarul fotografiilor si informatiile oferite de fiecare site in parte pentru produsele lor si astfel am descoperit un studiu care arata ca lucrurile pot sta putin diferit fata de asteptarile noastre.visual productions credits:FreeImages.com/Svilen Milev

De cele mai multe cand fac cumparaturi de pe internet exista disponibila varianta prin care pot sa vizualizez mai multe fotografii ale produsului sau sa am acces la detalii specifice mentionate in descrierea atasata.Acum ceva timp as fi incurajat acest lucru pentru ca nu ma afecta in mod direct, ba chiar mi se pareau utile.

Pe de alta parte, se pare ca studiul efectuat de cei de la Stanford University arata ca numarul mare de fotografii ar putea sa influenteze decizia de cumparare si interesul fata de produs sa scada.

Informatiile foarte lungi si fotografiile il fac pe potentialul cumparator sa-si puna o serie de intrebari (sa compare avantaje sau dezavantaje, sa se intereseze de alte preturi, produse) care sa-l influenteze si in final sa renunte la produsele adaugate in cosul virtual. In mod special cand compara doua produse similare.  Partea emotionala care il adusese in acel moment pe site este inlocuita de rational care intervine neasteptat in procesul decizional. Cand privim doua produse similare in detaliu, fiecare cu cate un set de fotografii ajungem sa nu mai sesizam diferentele ba chiar produsele sa para extrem de asemanatoare. De mentionat este ca alegem cu emotiile produsele de care nu avem nevoie in mod special ci doar ar fi frumos sa le avem.

Daca sunt totusi foarte multe fotografii de calitate pentru un produs si sunt de buna calitate se recomanda ca acestea sa fie prezentate intr-o pagina separata si acest detaliu sa fie mentionat sub forma unui link. Se poate spune “Pentru mai multe fotografii vizitati acest link.” si o galerie suplimentara sa fie deschisa. Este o varianta potrivita pentru tipul de persoane interesate mai degraba de detaliu si nu de imaginea de ansamblu. Sa nu uitam ca suntem diferiti in procesul decizional insa este important sa stim cum reactioneaza majoritatea celor care obisnuiesc sa petreaca timp pe internet si sa si cumpere diferite produse.

Ar fi de studiat ce se intampla daca descrierea este scurta si numarul de fotografii mare. Aici intervine modalitatea si probabil ca sunt sanse mari ca persoanele vizuale sa ignore textul si sa se concentreze pe imagini.

De mentionat ar fi ca acest lucru nu este valabil in cazul eletronicelor cand intr-adevar sunt necesare mai multe fotografii pentru a prezenta detaliile produsului comercializat. Daca vrei sa iti cumperi un telefon ai nevoie sa vezi cum arata din toate punctele de vedere, poate chiar sa-l vezi intr-o prezentare video.

Probabil ca adevarul este undeva la mijloc pentru ca atat timp cat noi suntem diferiti la fel si deciziile noastre au in spate alte motivatii care ne ghideaza chiar si in timpul unui simplu proces de cumparare.

Va promit ca voi reveni cu un articol referitor la oboseala dicizionala si cum suntem influentati cand facem cumparaturi de numarul de decizii pe care suntem nevoiti sa le luam zilnic.

Spor la shopping!

…si lucrurile terminate la timp

In ultimul timp am intalnit oameni socati de faptul ca lucrurile se termina de realizat la momentul potrivit. Discuti de un deadline si fiind obisnuiti cu ideea ca totul se amana si nu se termina se trezesc de-a dreptul uluiti ca cineva este capabil sa finalizeze in timp util si cand trebuie un task.

Pana la urma traim intr-o societate invatata sa amane, bazata mai mult pe ziua de maine si sa ne relaxam azi daca tot putem face asta. Uitam sa analizam consecintele unor fapte si ne culcam mult prea usor pe o ureche.

Continui sa cred ca ne-am relaxa mai bine maine stiind ca am terminat de astazi ce aveam de facut, ca nu o sa apara stresul si discutiile fara rost fie ca ne referim la viata personala sau cea profesionala.

Sa ridice mana cel care lasa intotdeauna totul pe a doua zi si sa ma lumineze si pe mine cum este viata mai frumoasa astfel. Pe de alta parte sa zambim si sa multumim cand intalnim oameni care termina lucrurile la timp si sa nu mai fim atat de surprinsi pentru ca este ceva normal.

 

…despre lucruri si oameni

Lucurile din jurul tau si oamenii nu au nicio putere asupra ta daca tu nu le oferi sansa de a te influenta sau supara in vreun fel. Scutul acela care pare a fi nepasare la prima vedere e mai bun decat ti-ai putea imagina. Spun ca pare  nepasare pentru ca este doar o protectie de tot ce ti-ar putea influenta negativ gandirea.

Daca ma uit putin in trecut imi dau seama ca grijile sau supararile nu au rezolvat nimic ci din contra au adus mai multe probleme la pachet.

Asa ca la acum inceput de an am inteles ca nu e greu sa fii zen si chiar si cei care au tendinta de a te supara vor ramane surprinsi de modul in care abordezi situatia si vor fi putini descurajati. Era o vorba cu o sageata care nu ajunge la tine daca nu gaseste o rana deschisa si tare bine se potriveste referitor la ceea ce scriu.

Imi place sa fiu zen, mai am de invatat dar simt ca am progresat.

Sa se numeasca oare maturizare? 🙂

 

sursa foto: freedigitalphotos.net

…viata ca o calatorie cu trenul

Viata este ca o calatorie cu trenul. Inainte sa se urce in tren calatorul nostru ajunge in gara. Acolo este ghidat spre trenul sau, are totul notat pe bilet si desi este aglomerat in gara nu se teme de nimic.

Din fericire are posibilitatea de a alege destinatia dorita. Dupa ce s-a decis porneste intr-o calatorie. Urca timid si se uita in stanga, dreapta dupa locul sau. Va vedea ca unele locuri sunt mai confortabile ca altele, unele ii ofera o priveliste deosebita si altele ii pot crea o stare inconfortabila.

In acest tren isi va face multi prieteni dar si dusmani. Nu se stie niciodata pe ce loc s-a asezat si pe cine va deranja. Cunoaste insa multi oameni extraordinari care il vor invata sa rada, sa iubeasca, sa simta ca traieste. Acesta calatorie este unica si va trai clipe unice.

Din cand in cand trenul opreste in gara. Unele persoane dragi lui vor cobori si il vor lasa sa-si continue singur drumul. Nu e cazul sa-si faca griji pentru ca alti calatori vor urca in tren. Din acea gara ei vor fi alaturi de el in calatorie  atat timp cat biletul le va permite.

Are multe de explorat in acest tren, fiecare calator, vagon si compartiment. E mai mult decat si-ar putea imagina si curiozitatea ii face si mai interesanta calatoria.

Din cand in cand se mai gandeste si la destinatie. Dar daca i-as spune ca drumul in sine conteaza mai mult decat destinatia finala? Alergam prin gari, compartimente si uitam ca partea cea mai frumoasa trece pe langa noi. Nu exista limite, ele sunt doar in mintea noastra asa ca daca la un moment dat o sa simta nevoia sa coboare sa nu uite ca trenul este condus de cineva. Cu siguranta este chiar calatorul nostru cel care conduce, insa nu a realizat asta pana acum. Imediat cum constientizeaza asta devine de neoprit  intelegand inca o data importanta calatoriei.

Inca ceva: Calatorul nostru nu ramane singur. Cele mai grele calatorii sunt cele in care stai singur si privesti pe geam, fara nimeni care sa-ti fie alaturi din toate punctele de vedere. Cei din jurul lui au o mare contributie si il vor invata sa-si conduca mai bine trenul si de ce nu sa-si schimbe si destinatia. Cine il opreste?

 

sursa foto: freedigitalphotos.net

…despre perseverenta

La inceputul CV-ului meu am scris urmatoarele: ” Viata ne redirectioneaza din unele domenii in care credem ca suntem buni spre unele in care devenim excelenti.

Cred in aceste cuvinte datorita faptului ca mi-am dat seama ca daca esti o persoana perseverenta poti face absolut orice, ca sa nu mai spun daca in plus te si poti adapta anumitor cerinte total diferite de ceea ce ai facut pana in Culivia.ro- Livia Dulceataprezent.

Nu prea mai conteaza atat de mult ce studii ai sau daca ai experienta intr-un domeniu atat timp cat esti determinat si perseverent in ceea ce urmeaza sa faci.

Adevarul este ca persoanele care pot fi formate si sunt consecvente se pot adapta mai usor unui nou climat. Nu are importanta ca nu esti cel mai  destept, cel mai experimentat atat timp cat nu te opresti si nu ai impresia ca este prea tarziu pentru tine sau evolutia ta.

Daca reusesti sa te incarci cu acest combustibil numit “perseverenta”, nu doar sa spui in cadrul unui interviu cand esti intrebat de calitati …trebuie sa stii ca poti face oricand, orice atat timp cat nu te dai batut si nu-ti este teama.

Se spune ca nu facem lucrurile pentru ca trebuie ci le facem pentru ca putem. 😉

“It always seems impossible until its done.” – Nelson Mandela

 

…dupa prima tura de 10 km

Mi-am pus in minte in urma cu doua saptamani ca pe data de 10 august sa alerg 10 km indiferent de vreme sau de alte impedimente. Nu conta timpul necesar cat contau cei 10 km in sine, stiam ca o sa-i termin chiar de-ar fi fost necesar sa ma tarasc din parc pana acasa. La final din parc pana acasa am ajuns cu masina. 🙂

A fost o experienta interesanta pentru ca am invatat cat de cat ce ar trebui sa imbunatatesc. Chiar am inceput pregatirea din timp si am fost atenta la ce mananc si cata apa beau. Cu o zi inainte imi amintesc ca am baut aproximativ 2,5-3 litri de apa si am avut grija sa ma culc devreme astfel incat sa fiu odihnita a doua zi.

Sambata dimineata la ora 7 eram in picioare si am plecat spre parc. Am facut incalzire ( foarte putin) si am inceput alergarea. A fost usor si greu insa mi s-a parut mai ok pentru ca nu am alergat singura si a existat incurajare reciproca.

Pentru mine cei mai grei sunt primii 2 km apoi parca incep sa ma obisnuiesc cu situatia sau nu-mi mai dau seama daca ma mai doare sau nu ceva. Destul de dificil de suportat a fost tusea de la inceput generata de refluxul gastro esofagian si durerea de ficat care apare din cand in cand. Din fericire am uitat si de acestea dupa ce am depasit limita de cativa km. Ar fi fost culmea sa ma opresc doar pentru ca tuseam sau ma intepa ficatul….

Dupa cei 10 km am dormit 2 ore pana pe la vreo 12 si apoi nu am reusit sa mai dorm pana a doua zi de dimineata la ora 5.30. Pe langa asta am avut iar o migrena ingrozitoare. Dupa fiecare alergare mai lunga simt ca-mi explodeaza capul.

Astazi pot sa trag linie si sa spun ca am invatat cate ceva pentru urmatoarea alergare:

– in ultima perioada nu am stiut ce inseamna termenul de pauza sau refacere. Aproape in fiecare seara am mers sau alergat in medie cate 4-5 km;

– nu am baut deloc lichide inainte de alergare. Practic direct din pat m-am trezit in alergare 🙂 ;

– incalzirea a fost scurta si  incorecta fapt care mi-a adus o durere ingrozitoare de cap ( aici trebuie sa-i multumesc lui Andrei Rosu pentru lamurire);

– m-am culcat imediat si apoi seara nu am inchis un ochi. Data viitoare o sa am grija sa nu mai dorm dupa alergare pentru ca energia generata este mult prea mare;

– cu siguranta nu reusesc inca sa identific un ritm astfel incat sa respir cum trebuie;

– am avut cateva pauze cam lungi cand as fi putut sa merg fara sa ma opresc efectiv;

– o pastila pentru reflux m-ar fi ajutat;

-o sa ma gandesc ce sa mananc dupa alergari pentru ca inca nu stiu clar ce ar fi indicat.

Ramane de vazut la urmatoarea alergare mai lunga ce o sa fac.

 

…iesitul pe usa

Asta e partea cea mai dificila cand vrei sa alergi. Daca ai facut primul pas si ai ajuns in parc/la sala iti pot spune felicitari chiar daca alergi 1 km sau 20. Pe masura ce “iesi” mai des pe usa vei vedea ca o sa ai si rezultate pe masura.Tu cum te motivezi sa alergi?

Avem tendinta de a gasi motive care sa ne faca sa amanam: fie ca ploua, ninge, ca avem ceva de facut sau ca ne este lene. Cred ca vi se intampla, mai ales daca alergati sau practicati orice alt sport. Nu este usor sa gasim motivatia dar fara ea nu putem realiza nimic, fie ca discutam de viata personala sau cea profesionala.

Tu cum te simti cand reusesti sa faci ceva ce nu credeai ca este posibil? Cum privesti intregul proces? A meritat? Cand ai avut un sentiment asemanator? Poti sa retraiesti in prezent ce simteai atunci?

Daca nu te poti motiva  atunci testeaza o varianta mai dura. 🙂 Pune un pariu cu un prieten si plateste  pentru fiecare sedinta de sport ratata sau orice vrei sa realizezi si nu esti inca motivat. Sunt curioasa daca lucrurile se schimba cand stii ca ai de platit 200 de lei.

Mai in gluma, mai in serios tot ce trebuie sa faci este sa-ti amintesti de ce ai inceput si ce iti doresti sa simti la final. Realizeaza o legatura intre sentimente si...iesi pe usa!

…fara cuvinte

Ai incercat sa comunici fara cuvinte cu o persoana pe care nu o cunosti?

Vedere de pe balcon

Multi dintre noi ne straduim sa gasim cuvintele potrivite si ignoram din ce in ce  mai mult faptele si gesturile simple. Daca vrei sa fii bun poti sa dovedesti ca esti o persoana deosebita fara sa scoti un singur cuvant. O sa va spun o intamplare din concediu, mai exact din Muntenegru.

Am stat aproape de Kotor la niste oameni care nu stiau engleza si nicio alta limba care sa ne faciliteze comunicarea.

In prima zi ne-a aratat apartamentul si primul lucru pe care l-a facut a fost sa deschida frigiderul si sa sa uite spre noi. A zambit si a spus ceva de bere. Eu i-am raspuns ca avem si ca vom folosi frigiderul. In scurt timp a plecat si s-a intors cu doua beri reci. Mi le-a dat in mana si a zambit.

A doua zi a venit, m-a luat de mana si m-a dus intr-o camera cu jacuzzi. A apasat pe cateva butoane si mi-a zambit. Nu au trecut cateva minute si a aparut sotul gazdei care a dat deschis radio-ul si ne-a explicat tot prin semne cum se poate regla.

Intr-o alta zi s-a dus spre piscina si mi-a facut semn cum sa sar in apa. Acest gest mi s-a parut cel mai amuzant.

Nu-mi dau seama daca am apreciat ospitalitatea sau mai mult modul in care am comunicat fara sa vorbim. Este un exercitiu de comunicare recomandat tuturor care pun prea mult accent pe cuvinte. Chiar as vrea ca intr-o zi sa nu scot un cuvant timp de 12 ore. Oare cum ar fi?

P.S Ati observat ca de fiecare data zambea, da? 🙂

…la alergat

Prima data cand am alergat mi-am rupt piciorul. Nu a fost cea mai frumoasa experienta insa o perioada destul de lunga am renuntat la acest sport. Tot ce stiu este ca atunci am terminat tura. Mi se parea nefiresc sa ma opresc daca tot o incepusem.

De anul trecut am inceput incet, incet sa alerg la sala si sa combin cu inot. Dupa ce m-am plictisit de moarte pe banda am iesit in parc. Am alergat iarna, am racit, am alergat si iar am racit. Cam asa am inceput eu sa alerg prin februarie.

Foarte putin la inceput si acum din ce in ce mai mult. Daca initial nu as fi crezut ca pot sa rezist mai mult de 1 km si practic imi doream sa ma teleportez acasa acum vad lucrurile dintr-o alta perspectiva. Vreau sa fiu acolo, sa pot mai mult si sa inving orice durere. Teoretic nu am voie din cauza spatelui insa practic fac tot posibilul sa uit de acest “mic” impediment.

In timp am evoluat. Mi-am luat incaltari potrivite si diferenta a fost una colosala. Apoi mi-am cumparat sosete si tricou pentru alergat. Cand am auzit prima data ca exista asa ceva am inceput sa rad. Cei care iubesc alergatul cu siguranta stiu cat de mult conteaza vestimentatia.

Multe persoane ma intreaba de ce alerg. Pe langa faptul ca pot 🙂 atunci cand alerg uit de tot, visez, evoluez, ma deconectez, am o stare excelenta, sunt eu sau oricine vreau. Da, cam asta e ideea. Cand alergi esti diferit si nimic nu pare imposibil.

 

…la testat alergatul de dimineata

De cateva zile am descoperit blogul lui Andrei Rosu si desi nu-l cunosc deja il admir pentru stilul sau de viata. Am ramas surprinsa de cum reuseste sa imbine perfect viata de familie, munca si sportul (si chiar face sport nu gluma!)

Dupa cateva postari citite la el pe blog m-am hotarat ca astazi sa incerc o alergare de dimineata. Aveam in gand sa ma trezesc la 5.00 insa mi-a fost destul de greu. Va dati seama ca Andrei are zile in care se trezeste la 4? 🙂 In final la ora 5.45 ieseam pe usa si imi calculam deja timpul astfel incat sa ma intorc intr-o ora.

Pe la 6 deja alergam in IOR si nu eram singura care facea asta. Cum sa nu vrei sa te bucuri de aerul rece, de pustietate, cantecul pasarilor si razele blande ale soarelui? Este incomparabil cu ceea ce vedem seara prin parc!

Mi-a placut foarte mult cu toate ca am imbinat alergatul cu plimbarea. Se pare ca ficatul sau ce o cauza durerea din partea dreapta nu ma lasa sa alerg atat cat mi-as dori. Am avut noroc ca nu am plecat singura si am inceput ziua cu o plimbare si o companie placuta.

Ar fi interesant sa fie inceputul unei schimbari radicale de program. Ramane de vazut cum ma simt si cum imi este mai usor sa-mi organizez treburile din timpul zilei.

Andrei are dreptate cand spune: “Daca eu pot…poate oricine!”