Daca imi iei agenda simt ca “nu mai pot sa respir”. Lipsa ei ma nelinisteste, nu intr-un mod exagerat dar o vreau in geanta asa cum o persoana dependenta de telefon nu poate sa stea o zi fara el. Incerc sa ma adaptez cu evernote insa gandul meu este tot la agenda si la stilou.
Dimineata am schimbat agenda. Am luat una mai mica si mai practica. In acest timp mi-a venit in minte intrebarea: de unde exista obsesia mea cu programarea a tot ce fac? Mai in gluma mai in serios am momente in care zic: Azi plec la 13.17, nu mai devreme nu mai tarziu. Intru intr-o precizie prea mare si observ ca unele persoane din jurul meu sunt putin speriate de acest comportament. Trebuie sa recunosc ca am si inceput sa glumesc mult pe tema asta si la mine mereu exista ore ciudate….21:53 sau 07:08.
De unde mi-au aparut aceste obiceiuri?
De la ai mei?
Putin. Ei sunt genul de persoane care nu sunt doar punctuali.
Pe vremea cand lucra tata trebuia sa ajunga la munca la 19. De fiecare data la 17.15 iesea pe usa in conditiile in care nu facea pe drum mai mult de 30 de minute. Fara sa imi dau seama am inceput sa fiu ca el. Sa ajung mai devreme si sub nicio forma mai tarziu. Mai bine aman decat sa ma las asteptata 30-40 de minute. Mi se pare o lipsa de respect fata de timpul meu si al celuilalt.
La fel daca plecam in vizita. Ne gandeam cum ar fi ca noi sa pregatim masa si sa asteptam musafirii care intarzie o ora. Si uite asa mereu eram la ora fixa sau mai devreme. Nici nu imi dau seama ce inseamna sa ajung tarziu.