Eu nu am muncit niciodata in primul rand pentru bani. Da, stiu ca este incredibil si rar. Fac  si ei parte din motivele pentru care m-as duce sau nu intr-un loc dar nu sunt primordiali.

Mereu am vrut sa fac parte dintr-o echipa care viseaza maret, este optimista si vrea sa realizeze lucruri impreuna. Sa impartaseasca din cunostinte si sa constientizeze faptul ca petrecem mai mult timp la birou decat cu cei dragi. Cuvantul “impreuna” intr-o companie este din ce in ce mai rar intalnit. Fiecare sta cu nasul in calculatorul lui si nu spune ce face…de ce? Ii fur cunostintele si eu nu stiu? Adica nu suntem cu totii porniti pe aceeasi idee? Daca nu suntem atunci nici ca vom realiza ceva impreuna.

Am ajuns la un moment dat sa lucrez orbeste desi rezultatele nu apareau. De ce? Pentru ca imi placea si era o provocare. M-am trezit si m-am intrebat: se merita? Apoi mi-am zis: Nu cumva renunt prea usor? Si am luat-o de la capat si am muncit. Apoi ajungand in acelasi loc de unde am plecat am realizat ca trebuie sa spun stop. A spune stop este un lucru extrem de matur daca chiar consideri ca este momentul.

Toate trebuie sa aiba un echilibru sanatos. Pot sa dau totul din mine insa acest lucru nu ar trebui sa permita nimanui sa ia peste picior munca mea. Pot sa invat si sa ma adaptez mai usor decat mi-as fi putut imagina vreodata.  Sunt genul acela de persoana care doarme cu telefonul in mana si raspunde la mailuri si de pe buda daca este nevoie.

Imi plac oamenii care lucreaza ca o echipa. La prima vedere toti lucreaza in echipa insa din pacate este vorba doar de o prima vedere. Cu totii ii stim pe cei care il pupa de atat timp pe sef acolo unde trebuie  dar si pe cei care au mai mult de 2 urechi si mai mult de o gura…

Cum sa nu fie fain un loc de munca unde mereu ai ceva de invatat si ceilalti din jur te implica in munca lor?

Cati dintre voi cautati o echipa?

sursa imagine : aici