Sunt un mare fan al lucrurilor simple. Mi-am dorit un blog simplu, cu un nume care sa ma reprezinte. As fi putut sa iau o combinatie cu numele de familie insa am vrut ceva aparte. Si uite asa am ajuns la acest nume de blog. Cu Livia.ro. Am scris pe un blog din 2007, pe unul negru si anonim. Era nevoie de o schimbare radicala, de ceva alb si pe fata.
Dupa ce am ales numele blogului a trebuit sa aleg o tema. Toate mult prea colorate, mult prea pline pentru gustul meu. In cele din urma am gasit ceva clean- chiar asa se si numeste tema blogului.
Construirea blogului am luat-o in serios, precum un proiect care necesita planuri amanuntite . In acelasi timp m-am gandit si la mine. Iubesc lucruri atat de simple incat nici mie nu-mi vine sa cred. Vad prea multi oameni in jurul meu care sunt in cautare de extravagant, de lucruri waw pe care sa le spuna, faca si in cele din urma sa le distribuie…
Imi place sa fiu peste tot, sa organizez, sa ma implic, pur si simplu sa fiu.
Sa va dau si un alt exemplu in afara de blog.
Des, foarte des merg prin Baile Olanesti. Oamenii nu inteleg ce tot imi place mie acolo, un loc unde merg toti batranii si unde nu ai un club sau un bar. Mi s-a spus ca poate in alta viata am locuit acolo, cine stie pana la urma este o varianta de luat in calcul.
Din punctul meu de vedere lucrurile stau altfel. Mi se pare un loc extraordinar de simplu unde pot sa fac lucruri pe care nu le pot face in Bucuresti. Imi plac casele din satele invecinate, iubesc ciocolata simpla facuta in casa, amandina extrem de insiropata, mirosul de lemne de arse combinat cu aerul curat de munte si chiar si batranii care merg pe acolo. Rar vezi oameni care se iubesc la 70 de ani la fel ca la 20. Un moment banal dar exceptional pentru mine.
Acolo imi este pofta de apa rece din fantana si de orice fruct gasesc la colt de strada. Oamenii socializeaza excesiv de mult si nu online, nu au telefoane. Vorbesc, povestesc si isi traiesc viata intr-un mod simplu dar real.
Am folosit de prea multe ori cuvantul simplu?
P.S As vrea sa fie clar ca tot ce apare pe acest blog este o parere personala si nu are nicio legatura cu locul meu de munca. Scriu ceea ce cred, ce visez, traiesc fara sa cer aprobari.
